Arhiva blog

ArticoleFAQEchipa Crestem Idei22%Pastila de crowdfunding

Transplantul de organe in Romania

Scris de Crestem Idei - Miercuri, 15 Iulie 2015

In urma cu cateva zile, cei de la Asociatia Transplantatilor din Romania au lansat o campanie de crowdfunding pe platforma Crestemidei. Practic, prin derularea acestei campanii, ei fac doua lucruri:

  • Strang fonduri pentru a putea participa la World Transplant Games (Argentina) 
  • Promoveaza si incurajeaza transplantul de organe

Tema transplantului de organ (donare – primire) ne-a starnit interesul si curiozitatea, astfel ca am dorit sa aflam mai multe detalii despre aceasta procedura, dar si despre un caz concret de transplant. Foarte prompti, reprezentantii ATR au revenit cu explicatii, dar si cu o foarte emotionanta poveste…

Ce este un transplant de organ?

"În prezent, transplantul de organe este tratamentul care prezinta cel mai bun raport cost-eficienta în cazul insuficientei renale în stadiu terminal, în timp ce, în cazul insuficientei în stadiu terminal a unor organe cum sunt ficatul, plamanii si inima, reprezinta singurul tratament disponibil"- se defineste in directiva 45/2010 a Parlamentului European si a Consiliului, privind standardele de calitate si siguranta referitoare la organele umane destinate transplantului.

Altfel spus, cand un organ vital – ficat, inima, plaman, rinichi – se imbolnaveste si nu mai poate functiona, omul este condamnat la moarte. Datorita progreselor medicinei din ultimii 50 de ani, s-a gasit o modalitate de tratamen si pentru aceste situatii TERMINALE. Acest tratament este transplantul de organe: organul nefunctional este inlocuit cu un organ sanatos prin tehnici chirurgicale.

Exista multe afectiuni care duc la „insuficienta functionala de organ vital”, iar aceasta in lipsa unui organ pentru transplant duce la deces. Listele de asteptare pentru un transplant, in Romania, numara peste 3500 de pozitii si nu se fac decat transplanturi renale, de ficat si de inima. Pentru transplantul de plamani, romanii asteapta pe liste din alte tari europene, majoritatea pe lista spitalului AKH din Viena.

Ce inseamna si ce simti dupa transplant? 

Daca cineva ar inregistra discutille beneficiarilor de transplant, ar putea afla povesti ca cea de mai jos. 

Foto: Echipa mixta de fotbal (pacienti cu transplant - donatori - medici transplantologi - fotbalisti profesionisti) care a participat la un turneu de fotbal umanitar (in sprijinul donarii de organe) la Sofia in 1-3 mai 2015 si unde David Pompei (nr. 17) a fost declarat "cel mai bun jucator cu transplant al turneului" 


David Pompei are acum 43 de ani si a castigat ani de viata pentru el si inima donatorului lui in urma unui transplant. Intr-o zi, stand de vorba cu mai muti pacienti cu diferite tipuri de transplant, acesta a povestit: 

„Am facut o viroza respiratorie pe care am tratat-o cu indiferenta si in timp m-am trezit cu o stare de oboseala care teoretic nu avea motiv. Am mers la medic si am aflat ca de fapt oboseala mea avea un MOTIV FOARTE PUTERNIC: inima mea era foarte, foarte bolnava si nu ma mai putea ajuta mult timp. Au urmat 20-30 secunde de tacere, dupa care eu am întrebat daca nu se poate schimba inima. «Ba da, dar nu în Romania» mi-a spus medicul si a adaugat ca inima mea ar putea sa mai functioneze maxim 5 ani. Asta era în 1995.

Ce era sa fac? Eu sunt un luptator si un optimist, asa ca am continuat sa-mi traiesc viata ... unii ar spune cu inconstienta ... Si au trecut cei 5 ani despre care vorbea medicul ... si ... si in 2000 am facut un accident vascular cerebral ... Starea mea se se inrautatise si se inrautatea continuu. Inima nu mai putea pompa sange oxigenat catre celelalte organe, iar ficatul si rinichii deja incepeau sa cedeze.

In toti cei 5 ani nu am vrut sa ştie nimeni ce traiesc, nu voiam sa fiu compatimit, si ma comportam cat mai normal cu putinta: urcam scarile în fuga pana la etajul 4 ... chiar daca în casa ma sfarşeam. Cautasem deja soluţii medicale, citisem atat de mult despre transplant, încat ştiam ca asta este singura mea salvare. Din fericire pentru mine, medicina evoluase şi la noi: din 2000 se faceau transplanturi de inima si in Romania. 

Am reusit sa supravietuiesc pana in 2001 si în 20 aprilie am plecat catre Spitalul Floreasca la dr. Şerban Bradişteanu, cu sufletul si mintea pline de speranta. Am interzis familiei sa ma viziteze la spital. Am vrut sa se obişnuiasca astfel cu absenţa, în eventualitatea ca nu ma voi mai întoarce acasa niciodata (aveam 30 de ani!). Am devenit un locatar al spitalului pentru ca nu am mai vrut sa ma intorc acasa pana cand nu aparea o inima si pentru mine. ... Si minunea s-a întamplat în noaptea de 25 spre 26 septembrie 2001. Am facut transplantul, am primit inima unui tanar de 20 ani. De atunci mi-am reluat viata mea plina si activa. Am ramas acelasi optimist indragostit de viata si zi de zi ma straduiesc sa nu irosesc zilele pe care le-am primit.

Am avut marea sansa si bucurie ca dupa transplant sa cunosc familia donatorului meu. Acesta avea 20 de ani si era din Breaza, iar clipa cand m-am aflat pentru prima data in fata parintilor lui este cea mai cutremuratoare si emotionanta din viaţa mea. Ma intorceam spre casa, cu masina, de la adunarea generala a asociatiei (n.n. Asociatia Transplantatilor din Romania) si in drum spre Maramures m-am oprit la Breaza. Ma cautasera parintii donatorului, cei care acceptasera donarea organelor fiului lor, si imi spusesera ca vor neaparat sa ma cunoasca.

Slujba de pomenire de la Troita (2014)

Nu va puteti imagina cat a fost de emotionanta intalnirea. Ne-am imbratisat, am tacut minute lungi si ne-am privint reciproc in timp ce pe obraji ne curgeau lacrimi. Apoi tatal lui Marius s-a desprins din aceasta vraja si a scos o poza a baiatului si trei candele mici, rugandu-ma sa mergem impreuna la mormantul fiului sau. La cimitir, la capataiul lui Marius, tatal sau m-a rugat sa-l las sa asculte inima fiului pierdut. M-a luat in brate, a plecat urechea pe pieptul meu si a stat asa, in liniste, si a ascultat bataile inimii lui Marius in pieptul meu.

Emoţia aceea foarte puternica ma insoteste de atunci clipa de clipa. Parintii lui Marius mi-au devenit foarte apropiati si continuam sa ne vizitam des, iar ei nu lipsesc de la ocaziile importante din viata mea. De Sarbatori le trimit intotdeauna ceva in dar: de Crăciun un porc, de Pasti un miel. Fac parte din familia mea!“

Toti cei care au primit un organ, si odata cu acesta au primit „timp pe Pamant”, duc cu ei in fiecare zi recunostinta pentru Donatorul – Inger care le-a dat aceasta sansa. 16 iulie este o zi importanta in viata acestor oameni, aceasta fiind simbolul acestei recunostinte: Ziua Donatorului de Organe. Si exista si un „loc simbol”, o Troita ridicata in 2014 de Asociatia Transplantatilor din Romania langa biserica din curtea IC Fundeni. Din 2014, la aceasta Troita, in 16 iulie are loc o slujba de pomenire in memoria Donatorilor – Ingeri.

De ce participarea la o astfel de competitie, precum World Transplant Games?

Transplantul este de fapt o poveste despre altruism, continuitate, recunostinta si inalt profesionalism medical. Fiecare dintre cei implicati in aceasta poveste isi manifesta recunostina in diferite moduri zi de zi. O asemenea manifestare de recunostinta este la nivel international World Transplant Games, iar prezenta acolo te face sa fi parte la „recunostinta universala”, atat individual cat si ca natie.