Blog archive

ArticlesFAQEchipa Crestem Idei22%Pastila de crowdfundingRealizări

Surprinzător! Istoria și crowdfunding-ul merg bine împreună!

Written by Crestem Idei - Miercuri, 20 decembrie 2017

Vlad Pașca este un tânăr istoric care s-a hotărât că povestea Marii Uniri din 1918 poate fi spusă și altfel. Așa că, și-a luat inima în dinți și a întrebat oamenii din jurul lui dacă li se pare a fi o idee bună, prin intermediul campaniei de crowdfunding desfășurate la crestemidei.ro  


Cum ați ajuns la crestemidei.ro, deci la crowdfunding, ca metodă de finanțare ? 

De aproximativ doi ani am urmărit fenomenul crowdfunding, fiind un aderent al culturii independente de tipul DIY și al creșterii unor comunități pe orizontală, de la baza societății, între egali. Mi s-a părut o metodă onestă și deschisă de a-ți finanța proiectele creative, fiind vorba de o comunicare directă între creator și fani, autentică și transparentă. Am fost curios în ce măsură a fost introdusă această cultură și la noi, în România, și astfel am descoperit crestemidei.ro. Din punctul meu de vedere, este cea mai prietenoasă platformă de crowdfunding românească și are în portofoliu proiecte asemănătoare cu ceea ce îmi propusesem să fac.   

Cum s-a creionat începutul acestui proiect, se poate descrie un mini-plan, în câțiva pași, al procesului de finanțare ?

 cât a durat campania: 43 zile

cum s-a realizat clipul de prezentare: Am realizat un videoclip animat, fără actori și voce, similar unui teaser-trailer, cu instrumentele de care mă voi folosi și pentru a crea produsul propus în proiect. 

 cum s-au împărțit rolurile în echipă: De data aceasta, din motive logistice și financiare, a fost a one-man show. Nu a fost ușor să am mai multe roluri, dar a fost un proces de învățare binevenit și pe de altă parte mi-a fost mult mai ușor să păstrez coerența proiectului și comunicării. M-a avantajat și faptul că proiectul nu e foarte amplu; a fost gândit din start pentru o „echipă” de 1-2 persoane.   

 cum s-au ales valorile contribuțiilor: M-am pus în situația de a fi donator și am cântărit - foarte subiectiv – disponibilitatea de a dona 10, 50, 100, 250 lei în raport cu puterea de „cumpărare” a românilor și cu interesul față de subiect și față de recompense. La un buget de 8000 de lei și fiind vorba de un proiect cu un public-țintă amplu, mi se părea că a reuni 800 de donatori a câte 10 lei este fezabil. În practică, rămâne ca fiecare să învețe arta de a găsi un echilibru între suma donată (ideal să crească) și numărul de donatori (ideal să nu scadă sub un anumit prag). Cert e că așa mi-am imaginat la început, anume că un număr foarte mare de persoane vor dona suma cea mai mică. Așa văd eu la modul ideal crowdfunding-ul din perspectiva donatorului: să nu se simtă lipsa acelei sume și totuși să primești ceva. În realitate, donatorii au fost relativ puțini la număr, dar cu contribuții bănești substanțiale (media calculată este de 100 lei).   

 care au fost motivele pentru care v-ați atins targetul: Mai mult de jumătate dintre donatori (ca număr și poate și ca pondere financiară – nu am făcut încă un calcul) mă cunosc și îmi cunoșteau „opera”, potențialul și ideile. Sunt convins că dincolo de interesul acestora pentru istorie, a fost un vot de încredere și un gest de încurajare la începutul drumului meu creativ. Donațiile lor au fost încărcate și cu această semnificație personală și emoțională și pentru aceasta le sunt recunoscător. În privința donatorilor care nu mă cunoșteau și care nici nu erau familiarizați cu stilul meu, cred că a contat faptul că am fost transparent și clar: le-am arătat cine sunt, ce am făcut la viața mea, ce intenții am și concret ce vreau să fac (și am argumentat importanța și unicitatea a ceea ce ofer). Mi-am asumat această expunere cu convingerea că ea poate contribui la apariția unui dialog cu potențialii donatori. Nu în ultimul rând – regula de aur în astfel de proiecte – le-am sugerat în ce măsură acest proiect le poate îmbogăți lor viața. Dacă vreți, e o abordare de tipul „ajutați-mă ca să vă ajut”. Tehnic vorbind acum, în campanie, pe lângă promovarea făcută de crestemidei.ro, am putut promova proiectul pe Facebook (fie prin conținut propriu, fie prin share-uri date de prieteni), ajungând la un reach de minim 10.000 de persoane, iar cele trei apariții în presă au avut un rol important în extinderea vizibilității. 

Ce sfaturi practice le-ați oferi celor care doresc o astfel de finanțare ? 

Le-aș recomanda să trateze realist raportul dintre așteptări (buget) și capacitatea de realizare, cu alte cuvinte să nu se iluzioneze că toți oamenii ar fi la fel de entuziasmați sau interesați ca ei de proiectul pe care îl propun. O sondare în rândul prietenilor a disponibilității pentru donare sau participare e binevenită. Să nu aibă rețineri față de a cere feedback. Le-aș mai recomanda să pună accent pe claritate și concizie în descrierea proiectului, și mai puțin pe formă. Ideal, ar trebui ca în câteva secunde potențialul donator să-și poată da seama despre ce e vorba, să afle ce i se oferă și ce i se cere. Totodată, e esențial să sublinieze de ce proiectul e important pentru donatori, nu pentru creatori (cu toată onestitatea; nu vorbesc de „vrăjeală” aici). De asemenea, importanța donatorilor trebuie să reiasă și din modul în care comunici cu ei în timpul campaniei și în timpul derulării proiectului. Nu vorbesc aici de lingușire, ci de o deferență normală față de oamenii care ți-au acordat șansa, luxul chiar, de a-ți îndeplini un vis. 

Ne readuceți aminte de câteva din surprizele (recompensele) pregătite pentru finanțarea de pe crestemidei.ro și când/cum vor fi ele livrate? 

„Recompensa” de care sunt cel mai atașat și pe care aș folosi-o în orice proiect este menționarea numelor donatorilor în produsul cu cea mai mare vizibilitate (în cazul meu, în genericul videoclipurilor lansate pe youtube). E onoarea mea și dreptul lor: acel produs există datorită lor. Surprize din categoria artefactelor cu serie limitată sunt diplomele de susținători ai Unirii, „acordate” de regele Ferdinand (cum ar fi fost dacă în 1918 ei ar fi primit așa ceva?) și o istorie scrisă a Marii Uniri, care dezvoltă scenariile episoadelor și care e intenționată ca un supliment intelectual. Aceste artefacte vor fi livrate la încheierea proiectului, adică după cele 6 luni în care vor apărea episoadele din serie.   

Ați mai apela la crowdfunding ca metodă de finanțare ? 

Da, fără îndoială. E cea mai bună și cea mai tranșantă metodă de finanțare mai ales la început de drum, când lucrurile rămân grassroots și neinstituționalizate. Este cea mai bună pentru că în jurul unui proiect se formează o comunitate, cu acel vibe pozitiv. E cea mai tranșantă pentru că strigând în piață „e cineva interesat de ce am eu de oferit?” vei obține un răspuns foarte repede și vei ști dacă merită să mergi mai departe sau dacă îți pierzi vremea și resursele (apropo, ca să dau un exemplu din sistemul subvenționării culturii de către stat, de amploarea cu care se irosește banul public pentru proiecte culturale cu public zero). 

Scopul campaniei: Finanțarea producerii și publicării pe canalul de Youtube al lui Vlad Pașca  a unei serii de filmulețe despre Marea Unire din 1918

Suma: 8 000 lei

Fonduri strânse: 8 671 lei

Număr susținători: 80 de persoane

Durata campaniei: 43 de zile

Număr de persoane implicate în campanie: 1